Jurnal de doc. Ziua 7

În Şase plimbări prin pădurea narativă, Umberto Eco aseamănă intrarea Cititorului în text – moment în care începe descifrarea, interpretarea, – cu intrarea într-o pădure.

“O pădure este, ca să folosesc o metaforă a lui Borges (…) o grădină cu cărări ce se bifurcă. Chiar şi atunci când într-o pădure nu există poteci trasate, oricine îşi poate trasa propriul parcurs hotărând să o ia la dreapta sau la stânga de la un anumit copac, şi tot aşa, făcând câte o alegere la fiecare copac întâlnit în cale. Într-un text narativ cititorul e constrâns în fiece moment să efectueze o alegere. Mai mult, această obligaţie de a alege se manifestă până şi la nivelul fiecărui enunţ, cel puţin la fiece ocurenţă a unui verb tranzitiv. În timp ce vorbitorul se pregăteşte să-şi încheie fraza, noi, fie şi inconştient, facem un pariu, îi anticipăm alegerea, sau ne întrebăm preocupaţi ce alegere va face (…).”

:D Parcă-i cu universuri paralele, aşa-mi place Eco.

P.S. Mi-a crăpat netul aseară. Acum e deja ziua 8 :P