OK, dacă nu ştiţi cum sunt eu dimineaţa înainte de cafea, tre' să vă spun că nici nu vreţi să ştiţi, pentru că oricum nu v-aţi înţelege cu mine: nu pot să articulez, nu văd să merg, nu ştiu decât drumul spre bucătăria unde sunt borcanul cu ness şi cana cu irish luck :)) Singurul lucru pe care-l fac înainte de a ajunge acolo este să dau drumul la tv, să lălăie - la întamplare - vreo muzică. Şi nu ştiu cum se face că mi se întâmplă uneori să rămân pironită cu ochii ţintă la vreo piesă pe care în alte condiţii nu m-aş opri să o analizez. Sunt aproape sigură de asta, pentru că episodul se repetă aproape exclusiv dimineaţa, înainte de efectul cafelei, când sensibilitatea mea pare a fi redusă la 0, iar capacitatea de a mă concentra tinde lejer către -∞. Ceea ce mi se pare ciudat... ca şi cum subconştientul meu ar fi mai atent la detalii ca de obicei. Tre' să studiez.
Azi dimi a fost asta. Mi-a plăcut şi clipul, deşi nu-mi părea chiar necunoscută ideea (sau poate tocmai pentru asta), dar şi ritmul, care-mi suna ca o incantaţie, într-o obsesie fără sfârşit. Şi finalul - curat, brusc, sec.
Azi dimi a fost asta. Mi-a plăcut şi clipul, deşi nu-mi părea chiar necunoscută ideea (sau poate tocmai pentru asta), dar şi ritmul, care-mi suna ca o incantaţie, într-o obsesie fără sfârşit. Şi finalul - curat, brusc, sec.
Via YouTube
P.S. Sigur, după cafea, situaţia arăta cam aşa: Păi dăsigur că nu e, don'şoară, că nu toţi e la fel. Da' după cum se aude la tălică, mai bine vrei "love more" dăcât "love like" :))
Să nu ziceţi că nu mă distrez chiar deloc dimineaţa :))
No comments:
Post a Comment
Warning!
Default "post as google account"! Change it if you don't have one.