Sunday, October 31, 2010

De Halloween

Nu ştiu despre cel de-afară, dar la mine-n cap a fost unul grozav! Am dormit mult şi greu, dar pe felii, pentru că am visat e-n-o-r-m! A fost o buluceală teribilă în mintea mea, iar dimineaţă am reuşit să-mi reamintesc câteva dintre ele (visele, d'apoi ce?):

- În unul era vorba despre o apă mare, care semăna cu Dunărea (dar n-aş fi sigură); nu părea ameninţătoare, însă trebuia musai s-o traversez şi mă străduiam să găsesc o modalitate... Nu părea un lucru imposibil de realizat, dar eram un pic alarmată de faptul că nivelul apei dădea semne de creştere.

- Apoi am visat că aveam o pisică. M-am tot gândit în ultima vreme să-mi iau una, şi se pare că în vis era cea despre care am tot vorbit cu nişte prieteni de curând... Motivul pentru care n-am luat-o la mine (de pisica din viaţa reală spun) este că nu mi se pare drept pentru un motănaş să stea închis în casă cu zilele, aşteptându-mă pe mine să ajung seara, epuizată şi mofturoasă... Se pare însă că în vis făcusem pasul, dar pisica aceea slăbea îngrozitor, deşi aveam întotdeauna grijă să-i dau de mâncare, mult şi bun...

- Am visat-o pe Sormea, cu care împărţeam aceeaşi cameră, nu mai ştiu cum şi de ce. De fapt, parcă erau şi ai mei pe-acolo, dar dintre toate visele, pe ăsta mi l-am amintit cel mai puţin...

- În visul dinspre dimineaţă aveam bicicletă şi o lăsasem în faţa unui bloc (unde vizitam pe cineva). Când am coborât, am găsit-o fără un cauciuc... cineva ţinuse să-mi arate că o "parcasem" pe "locul" altcuiva :)) - bucureştenii ştiu despre ce vorbesc. Îmi lăsase un bileţel, dar mă enervasem atât de rău, că aproape am decis s-o las acolo. A apărut un individ, foarte amabil, care s-a oferit să mă ajute, după care mi-a cerut bani :)) - asta e tot cutumă de la Bucureşti. Apoi am aflat că cel care-mi luase roata ştia cine sunt (avea o nepoată care fusese eleva mea), şi-i spusese celuilalt că sunt plină de bani :)) şi că, dacă mă ajută, poate cere oricât, că plătesc. La finalul visului eram într-o sală de judecată şi procesul mergea bine :)) pentru mine, zic.

Thursday, October 28, 2010

Sammy's Adventures 3D

Recomand întotdeauna filmele de animaţie, de orice fel ar fi ele. Pentru mine, reprezintă scurte călătorii înapoi în timp, în vremurile miraculoase ale încrederii şi naivităţii copilăriei. Lumea subacvatică a fost întotdeauna un miraj pentru om, iar personajele încântătoare care populează oceanul în „Aventurile lui Sammy” fascinează privitorul, de orice vârstă ar fi el. Dacă v-a plăcut povestea lui Nemo, trebuie neapărat să-l vedeţi şi pe ţestosul Sammy, aflat într-o aventură captivantă în jurul lumii. Filmul este o poveste despre viaţă, aparent despre viaţa unei broscuţe, însă am recunoscut acolo aceleaşi reacţii, aşteptări şi speranţe pe care le are oricare dintre noi. Sigur, totul mult romanţat şi colorat, dar bine punctat şi încântător. Chipurile şi acţiunile oamenilor (de la petrolierul eşuat, la grupul de hipioţi prinşi cu arcanul pentru a fi trimişi în Vietnam, la pescari, la braconierii care ucid balene) au făcut, pe de altă parte, din nou – păţesc tot mai des asta în ultima vreme – să mi se strângă inima. Din punct de vedere tehnic, mi s-a părut un 3D bine realizat (eu sunt, oricum, fan al tehnologiei ăsteia), cu detalii surprinzătoare (mai ales la nivelul mimicii), cu o coloană sonoră reuşită. Vă recomand să vă plimbaţi, pentru o oră şi jumătate, agăţaţi de carapacea lui Sammy şi animaţi de încrederea lui în bine. Şi în oameni.




Pentru informaţii suplimentare, aveţi o pagină (ciudată, cu multă germană...) pe imdb şi un articol pe Citatepedia cu prezentarea furnizată de MediaPro.

Wednesday, October 27, 2010

Poveste cu Moş Crăciun

Cea mai frumoasă amintire despre Moş Crăciun nu vine, pentru mine, din vremurile apuse ale copilăriei, ci din timpurile în care eram învăţătoare undeva la ţară, într-un sătuc aproape de Galaţi. 

Se apropiau sărbătorile de iarnă şi copiii - erau clasa a III-a, parcă - se pregăteau de serbare şi de venirea Moşului. Mi-au plăcut întotdeauna zilele alea frumoase, când îi simt preocupaţi, dornici de cadouri şi atenţi să fie cuminţi, ca nu cumva vestea vreunei năzbâtii să ajungă la urechile bătrânului bun, tocmai acum, în ultimul ceas dinaintea darului... 

Într-una din zilele astea, însă, m-am întors din cancelarie la sfârşitul pauzei, iar la deschiderea uşii au năvălit spre mine glasuri asurzitoare, ascuţite, care încercau să se acopere unele pe altele, se loveau în aer şi zgâriau urechile supărător. M-am pregătit de cearta de rigoare pentru situaţia dată, însă, înainte de a apuca să rostesc vreun sunet, am fost zărită. Moment în care, contrar aşteptărilor mele încruntate, toate vocile din clasă s-au dezlănţuit spre mine, cu tot cu posesori, orbiţi de furie şi indignare de nedescris. "Să ne spună Domnişoara! Să ne spună Domnişoara!" Era lucru serios la mijloc - mi-am dat seama -, aşa că m-am răţoit un pic la ei să se aşeze potoliţi în bănci, dar le-am dat voie apoi să-mi spună care le era păsul... S-au repezit din nou spre mine, cu tonalităţi care mai de care mai enervate, şi mi-au povestit ce mare problemă le împărţise clasa în două: venise unul, de acasă, cu vestea că Moşul nu există, că cei care le-aduc daruri sunt părinţii! Atâta i-a fost bietului amărât, că tabăra adversă se urnise cu cerul şi cu pământul să-l certe că e mincinos şi să-l pună la zid! Mai auziseră însă şi alţii zvonul ăsta, aşa că, în scurt timp, micuţul meu colectiv - altfel foarte cuminte şi aşezat - se divizase războinic! Iar acum eram chemată să rezolv... Douăzeci de guriţe amuţiră pe dată şi douăzeci de perechi de ochi rămăseră aţintiţi strălucitor asupra mea, iar inima mea  a început să bată cu putere. Vă puteţi închipui în ce situaţie mă găseam... Am tras aer în piept, şi le-am spus: "Pentru mine, Moşul există." A fost un triumf indescriptibil, ca la un meci de fotbal, s-a dat tonul din nou la strigare, s-au amestecat din nou vocile, pe care cu greu reuşeam să le potolesc din timp în timp, explicându-le că uneori moşul are dificultăţi cu sania, că drumul e greu, că uneori copilul... nu e prea cuminţel, iar atunci părinţii se văd nevoiţi să compenseze lipsa... Am încercat tot, dar zarva nu se potolea. Până când, la un moment dat, cea mai ferventă apărătoare a lui Moş Crăciun, aprinsă toată la faţă şi ciufulită de necaz, şi-a ridicat vocea deasupra tuturor şi a rostit, cu toată puterea trupului ei micuţ: "Dacă Domnişoara zice că Moş Crăciun există, atunci EXISTĂ, pentru că Domnişoara nu minte NICIODATĂ!". S-a făcut linişte mormântală... iar mie mi-a fugit pământul de sub picioare :)

Şi-au adus aminte de discuţia asta, câţiva ani mai târziu... S-au distrat grozav şi mi-au mulţumit pentru că, datorită mie, mai păstraseră încă puţin timp magia copilăriei. Însă întotdeauna de atunci m-am întrebat: a fost asta acea minciună pe care m-am ferit întotdeauna să le-o spun copiilor mei?

Vreau să aud şi poveştile voastre despre Moş Crăciun, aşa că dau mai departe leapşa Larisei, Arinei, lui Geo şi lui LuciDaddy (care poate, dacă n-are vreme, să o roage pe Silvia să ne spună o istorie frumoasă despre Moş). Oricine doreşte, desigur, poate să participe la concursul care m-a convins şi pe mine să scriu; se numeşte Scrisoare de la Moş Crăciun şi sper să vă dea idei de cadouri. Doar am început să ne gândim la ele, nu, Ela? :)

P.S. Am primit scrisorică de la un spiriduş al lui Moş Crăciun, care m-a rugat să optez pentru una dintre variantele de decidere a câştigătorului, propuse pentru concurs. Îmi cer scuze pentru omisiune (mă grăbeam să nu plece sania fără scisoarea mea), şi spun: prin alegerea celui mai frumos text de către un juriu. Mulţumesc.

UPDATE, 27 octombrie 2010, 4.37 PM
Scuze pentru neatenţie: AM UITAT DE Gea! Aştept pove! :))

UPDATE, 19 decembrie 2010, 10.41 AM
Da, am câştigat premiul de consolare. Sunt consolată! :))

Tuesday, October 26, 2010

Coolness

Cineva - care nici măcar nu e în lista mea de prieteni (mă rog... zic "nici măcar" deşi, dac-ar fi, nu s-ar povesti) - s-a gândit că dă dovadă de some coolness dacă tăguieşte o poză a mea de pe FB: "Varză de Bruxelles FF Urâtă" gen. Nu că m-aş crede vreo ruptă dăn soare, da' presupun că nu-i plăcuse freza... dăcât.

Primul gând a fost să-i aprob tagul şi să bag şi io unu'... "Bine că nu Tufă de Veneţia FF Proastă" gen. Dar, la al doilea gând, m-am lepădat de coolness şi i-am trimis o epistolă elegantă despre cum are el o listă de prieteni - pentru comentarii, iar eu un buton de "report" - pentru abuzuri. Oficial pe FB.

Că, până la urmă, de ce să fiu eu fată de treabă şi să mă dau glumeaţă, dacă tu eşti un măgar care nu cunoaşte un minimal cod de comunicare cu străinii care nu te-au deranjat? Frate, da' cât de greu e să dai pagina de unde nu-ţi place ce vezi, mai ales dacă te-ai băgat acolo neinvitat?

Monday, October 25, 2010

Zelist, se aude acolo-n spate?

Noa, să fie clar! Că nu ne mai jucăm aicişea, ci oferim informaţie dispre tăti şî di bazî!


:))
P.S. Despre "exercitarea dreptului de vot" cunoaştem doar că trebuie!
Mu-sai ma-xim. Supermaxim!

Sunday, October 24, 2010

MNLR şi Bernschutz

Astăzi m-am plimbat cu Ela prin Bucureşti. Noi două ne întâlnim rar :), dar bine :)) Aveam o groază de vorbe de spus, pentru că de fiecare dată sunt o sumedenie de schimbări intervenite în vieţile noastre, ce trebuie - musai-musai-musai :D - lămurite. Şi pentru că întotdeauna când ne vedem încercăm să căutăm locuri interesante, pentru azi se votase (cu seriozitate, nu ca-n Cameră) o vizită la Muzeul Naţional al Literaturii Române şi o ceainărie - am nimerit, din întâmplare, dar foarte bine, la Bernschutz. Inutil să spun că n-am simţit când au trecut orele :) Trebuie să-i mulţumesc Elei pentru quality time :) şi mie pentru ceva inspiraţie de a fi cărat aparatul foto în traistă!







P.S. Şi sigur, la sfârşit mi-am băgat nasul în... "touchscreen-ul interactiv" şi am decis asta:


:) Adică asta:

Thursday, October 21, 2010

Greu de pensionat

RED (Retired: Extremely Dangerous) este un film fără mari pretenţii, conceput şi realizat ca într-o joacă. La noi a fost tradus cu sintagma Greu de pensionat (cu trimitere evidentă spre nenumăratele Greu de ucis ale lui Willis) şi, în ciuda faptului că sună puţin ciudat, titlul românesc lămureşte chiar mai bine decât originalul intenţia parodică, pe care am simţit-o de-a lungul întregului film. Prin urmare, recunosc faptul că nu e o peliculă de cinci stele, dar spun cu mâna pe inimă că m-am distrat copios la vizionare. Să-i văd alături pe Bruce Willis, pe Morgan Freeman, pe John Malkovich şi pe Helen Mirren, jucându-se pe ecran cu puşcoacele, a fost o adevărată încântare, în ciuda faptului că povestea în sine este oarecum previzibilă, având ceva cam mult romantism şi rezolvări miraculoase pentru gustul meu. Însă rolurile mi s-au părut neobişnuite pentru monştrii sacri de pe ecran (exceptându-l pe Willis, pe care l-am văzut în tot felul de trăsnăi), bine jucate şi armonios concepute pentru a ilustra o evidentă şi strânsă legătură de suflet între personaje, aflate într-un dialogul plăcut, cu replici memorabile pe alocuri. Luând în consideraţie toate lucrurile şi acceptând dintr-un început nuanţa parodică, mi s-au părut chiar la locul lor toate clişeele, pe care cred că nu le poţi considera minusuri decât dacă le iei în serios, ceea ce e scade însă cu mult valoarea filmului. La urma urmelor, şi marii actori au voie să se joace, nu? Ah, şi muzica, am spus că mi-a plăcut muzică?

Pentru informaţii suplimentare, aveţi Imdb, site-ul oficial al filmului, materialul MediaPro pe Citatepedia şi, din nou în dezacord cu mine, Roger Ebert :))
Enjoy!



Wednesday, October 20, 2010

Noi muncim, noi nu gândim

Camera Deputaţilor, România anului 2010. PDL votează - nu, nu din GREŞEALĂ, ci din EROARE, conform declaraţiei unuia dintre ei, care vede diferenţa dintre ăstia doi termeni, da' n-o ştie p-aia dintre PRO şi CONTRA - 5% TVA pentru alimentele de bază (cre'că se gândeau la iarbă) şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2000 lei. Asta după ce, luni de zile, au tăiat din toate alea, târându-ne încet, dar sigur, spre sapa de lemn dîn strămoşi.

NO COMMENT (Că dacă mă apuc de comentat mă umflă râsu'. Sau jalea.)


Material preluat de pe Videonews.

Măgar!


BA N-AM!
[-(

Monday, October 18, 2010

Când FB nu exista... ar fi putut arăta aşa :))

Ăsta e unul dintre cele mai distractive lucruri pe care le-am citit în ultima vreme :)) 
M-am împiedicat întâmplător de el şi apoi, trecând din site în site, răscolind după original, l-am găsit pe Cool Material. N-ajungea un RT, aşa că mi-am făcut selecţia, după gustul meu. Iat-o :))


:)) Sigur, le puteţi citi pe toate, o parte aici, partea a doua aici.

Sunday, October 17, 2010

Că doară nu-i bragă!

:)) Cum, frate!? Nu mă mir că o caută online - unde găseşti şi ochi de salamandră - da' să-şi închipuie că n-o să-l coste nimica??? =))


Saturday, October 16, 2010

Concert David Guetta "One Love"

Aseară. Fain! Intens şi bine organizat, însă nouă ni s-a părut puţin cam scurt. Asta pentru că ne-am şmecherit, nu ne mai tocăm nervii cu intro, aşa că am ajuns în sală pe la 11 jumate, de unde a rezultat că, la final, Guetta terminase de mixat, da' noi abia ne încălziserăm :))

Pentru artist, "Chapeau!" şi osanale. DJ-ul francez lipsea de pe lista concertelor mele (cine mă citeşte frecvent ştie că-mi place rău să dansez, iar pentru discoteci nu mai am nervi, aşa că show-urile astea reprezintă o soluţie ideală!). La minusuri trecem faptul că mi s-a părut că a cam încurcat "prima oarele" şi " a doua oarele" - a câta e el la Bucureşti şi a câta ascultă careva bucata nouă cu Rihanna... Eu am fost un pic dezamăgită de insistenţa cu care promova piesa, mai ales că pentru bis aş fi preferat altceva, iar Sormea tot mârâia că vreo două din preferatele ei nu s-au auzit deloc. În rest, prezenţă scenică plăcută, spectacol de lumini foarte bun (mai bun decât mă aşteptam eu pentru un concert de felul ăsta, da' după Rammstein :D... e greu să mă mai lase mască), excelentă comunicare cu publicul, şi muzică de dans la superlativ. Trebuie să amintesc neapărat despre sală - şi spun: ÎN SFÂRŞIT am dansat cum şi cât am vrut, fără să mă mai calc cu nimeni pe degete sau să mă trezesc cu fluierele picioarelor sfărâmate, să mă dau cot în cot cu cele en-şpe persoane din coastele mele, să mă trag involuntar de păr cu vecinele ori să respir fum de tutun în loc de aer! NIMIC DIN TOATE ASTEA! Implor organizatorii de event-uri ca, pe viitor, să ia serios în consideraţie uriaşul pavilion central de la Romexpo!

Pentru playlist, vă puteţi uita aici. Dacă doriţi o mostră (deşi nu se poate simţi basul în măruntaie decât într-o sală), a descoperit Sormea aici o filmare bună - pe la minutul 2.45 începe Commander :D (nu vă puteţi închipui cum sună piesa asta mixată live!). Şi, desigur, poze de pe aparatele noastre :D























































































Labels

advertising (16) Asia (2) Atena (1) Austria (7) avioane (8) balet (1) banc (6) BlueMoon (39) Bucureşti (32) Bumblebee (8) călătorii (26) cartea-de-pe-luna (14) Cehia (3) Christmas (34) circ (4) Citatepedia (2) concert (33) concurs (4) Constanța (1) contra-curentului (71) Corfu (2) Creta (2) dans (11) de-altii (16) dieta (1) dinozauri (1) dinVis (9) doctorat (42) documentar (19) dragoste (6) drinks (4) etnii (13) Europa (18) Facebook (17) filme (39) flori (6) flybaboo-paravion (3) Franţa (1) friends (29) funninesses (37) gând (55) Germania (1) Google (14) Grecia (10) home (6) iarna (30) inceputuri (35) Irlanda (3) Israel (1) Istanbul (4) Italia (8) julls' kitchen (14) keywords (20) leapsa (2) lecturi (49) Londra (1) lookback (39) masini (10) meeting-people (7) MirceaBadea (7) moft (10) Monaco (1) music (121) Netherlands (1) NewYear (14) Nisa (1) Palestina (1) perfume (3) photos (90) pictura (3) politics (35) Polonia (1) Portugalia (2) primavara (29) Romania (74) Rusia (1) Salonic (1) Santorini (3) sea (3) She (124) SMURD (2) Spania (2) sport (3) StarStuff (8) SUA (1) super-stitii (6) teaching (54) teatru (14) thankyou (47) Thassos (2) toamna (14) Turcia (4) Twitter (2) Ungaria (2) vara (10) verba (3) worldwelivein (48) Ziua Nationala (6)
There was an error in this gadget