Thursday, December 31, 2009

Despre Ea, în anul 2009


Tocmai a început ultima zi a anului - countdown-ul meu de pe pagina de iGoogle arată că am intrat în ziua 0(zero). Să vedem ce-am mai aflat despre mine în anul care tocmai se încheie. Aleatoriu, aşa cum au apărut în mintea mea:

1. E jale mare cu testele de personalitate! Încerc şi eu, ca tot omul, să mă "cunoaşte-te pe tine însuţi!" şi tot îmi dă cu virgulă. Ori nu mă ştiu eu, ori ele sunt prost făcute, ori mă chinui să le trişez! Să luăm câteva exemple... În Global 5 Type a zis că sunt RCOEN (şi nu, nu e o înjurătură) din care înţeleg cel puţin că mi-am cam greşit meseria, ceea ce e fals; m-au nimerit cu super-mega organizatorismul. Am încercat şi Jung; a zis o dată că sunt INTJ (care spune aşa, sau aşa), iar altă dată că sunt ISFJ (adică aşa, aşa, aşa sau aşa). Concluzia pe care am tras-o eu este că punctele mele constante sunt Introversion şi Judgement, dar oscilez între iNtuition şi Sensing, între Thinking şi Feeling (sau le folosesc deopotrivă). La un test de personalitate cu personaje din Lord of the Rings mi-a ieşit cumva (nu mă întrebaţi cum, că n-aş mai şti să-l reiau) că sunt un cumul de vreo 4 personaje diferite - şi Frodo, şi Gandalf, şi Aragorn, şi Legolas (cum se vede... nu prea-s fată!). Prin urmare, care vă pricepeţi, poate mă descâlciţi şi pe mine şi mă lămuriţi cum sunt :)). Până atunci, încerc să fiu cel mai bun om dintre toate posibilităţile care se poate, ca să parafrazez un celebru filozof bulgar :)

2. Am aflat când voi muri. Dacă vă interesează, faceţi o încercare aici, la The Death Clock. Pentru mine a ieşit 7 decembrie 2054, ceea ce înseamnă puţin după ce voi fi împlinit 79 de ani. Vom vedea, vă ţin la curent.
Ceea ce mi se pare interesant, este faptul că 7 decembrie are pentru mine semnificaţii deosebite: de ziua asta leg momentul în care, în 2001, am devenit prima dată proprietara unei case, iar 4 ani mai târziu se făceau actele pentru prima mea maşină :)
Ceea ce înseamnă că o să mă sting la ceas aniversar, deci ziua e ok. Nu prea-mi place anul, mi se pare un pic cam mult, pentru că n-aş vrea să mă chinuie bătrâneţea astfel încât să ajung să-mi blestem zilele.

3. Anul acesta de ziua mea am fost foarte bună cu mine şi am avut foarte mult noroc. Mi-am dăruit un spectacol pe care voiam de mult să-l văd ("Străini în noapte" cu Emilia Popescu şi Florin Piersic). Am dat, din greşeală, cu exact câteva zile înainte de aniversare, peste o reclamă online care promova piesa, la care am găsit, absolut miraculos, şi bilete... vânzătoarea m-a felicitat cu ochi mari şi uimiţi, pentru că primise nişte retururi cu câteva minute înainte să mă opresc eu la standul ei. Ceea ce înseamnă că am noroc. Ceea ce ştiu dintotdeauna şi sunt recunoscătoare :)

4. Tot acum am descoperit că se poate viaţă şi după Răspândac :)
Mi-a părut tare rău după ce s-a închis, dar a fost o decizie înţeleaptă; cum spun americanii, "better quit while you're ahead"! Pentru cei care nu ştiu despre ce vorbesc, aveţi în blogul vechi toate articolele mele, iar dacă îl răsfoiţi pe acesta nou, le găsiţi în tagul verba. Colaborarea mea cu soţii Velea (pe care îi iubesc) a continuat fără cusur.

5. Sunt recunoscătoare tututor celor care mă apreciază, care îmi citesc articolele şi blogul. Le mulţumesc pentru fidelitate şi pentru comentariile apreciative. Un an bun vă doresc, cu împliniri şi fericiri!

6. Vă aştept cu drag pe Twitter, unde am cont deja de câteva luni; dacă vă logaţi, daţi un semn. Ţin legătura cu lumea, aflu ce se întâmplă în Moldova şi dezaprob internauţii care încă mai văd steaua în frunte a conducătorului iubit. Care s-a stins, dar raza ei abia acu' luci vederii... lor. Când ne-om prinde, ne-om desprinde.

7. Referitor la fotografii, anul acesta mi-a adus o publicare în Schmap Guide, cu o fotografie făcută anul trecut în Veneţia. Amintirile mele... vizuale (să spun) din Italia sunt pe Flickr!, iar cele mai recente sunt pe contul de Picasa, deschis cu onor anul acesta. Găsiţi linkuri pentru amândouă jos de tot, pe pagina de blog.

8. M-am ţinut de promisiune - la sfârşitul lui 2007 mi-am dăruit lumea :) - şi am ieşit din ţară şi în 2009. Am văzut Istanbul şi Corfu, locuri superbe de care m-am îndrăgostit şi despre a căror magie pot să depun mărturie. Cu notele de călătorie stau însă rău... sunt în lucru şi poate doar o promisiune fermă pentru 2010 să mă determine să le duc la bun sfârşit. Nu fac însă promisiunea, pentru că nu ştiu dacă o voi putea respecta; a fost un an foarte greu, în care energia mea a fost cu prioritate îndreptată spre aspectele financiare şi pragmatice, iar cel care vine se prefigurează asemănător. Însă dacă le postez, veţi fi primii care află :)

9. Şi nu voi ca să mă laud, nici nu voi să -spăimânt, anul acesta am descoperit că pot fi, simultan, doctorandă şi înscrisă la gradul I... Aşa a ieşit, dintr-o eroare de calcul, şi n-am mai avut încotro. Atâta că de-abia acum începe greul... Nu insist asupra subiectului. Când aflu dacă ies vie din povestea asta, raportez!

10. Închei cu un lucru frumos pe care tocmai l-a descoperit (că veni vorba de Twitter, pe pagina lui @manafu). Este vorba despre New Year's Resolution Generator al Moninei Velarde. Daţi click-uri, zâmbiţi şi contribuiţi.

Fie ca anul 2010 să fie mai bun ca 2009, şi mai rău ca 2011!
O mie de ani pace!

Friday, December 25, 2009

Dreptul la judecată dreaptă

Cred că Ceauşeştii au murit din cauza a ceea ce, în sfârşit, reuşiseră să ne înveţe: drepturile omului nu se respectă. Niciodată. Cu nicio excepţie. 

Wednesday, December 23, 2009

Ştefan Hruşcă - "Cerul şi pământul"

O colindă extraordinară :) în cea mai bună interpretare pe care am găsit-o.
(Fără glumă... mi se pare cumplit de grea melodia, şi dacă veţi căuta şi alte interpretări, vă veţi lămuri de ce Hruşcă e Chuck Norris!)



Tuesday, December 22, 2009

Despre dragoste şi alte glume

Zilele trecute am vizionat încă un film, ceea ce mi-a permis să completez o altă serie de trei - aşa cum mi-am făcut un obicei - pe care o aduc acum în faţa Domniilor Voastre, după cum urmează.

Începând din octombrie 2009, urmărim pe marile ecrane Idilă cu dădaca mea (The Rebound), rom-com destul de reuşit, care le-ar putea stârni interesul iubitorilor genului. Filmul este, într-adevăr, o demonstraţie agreabilă care aduce în discuţie, într-un mod relaxat şi relaxant, două probleme importante (cel puţin din punctul meu de vedere, ca spectator). Una dintre ele se referă la ce este de făcut atunci când persoana pe care o iubeşti pare una nepotrivită pentru tine. Rezolvarea este uneori extrem de simplă, pentru că viaţa îţi oferă întotdeauna scuze pentru a pune punct lucrurilor prea dificile. Iar din momentul în care deciziile – cele care-ţi aparţin – par să-ţi fie definitive, o putere mai mare decât tine preia controlul şi îţi poartă paşii spre un loc în care lucrurile sunt – într-o zi – mai puţin complicate şi mai simplu de înţeles. Şi aceasta este cea de-a doua idee despre care vorbeam: câteodată, singura modalitate de a găsi lucrul pe care-l cauţi este îndepărtarea de el. Esenţa căutării este călătoria, iar pentru cei norocoşi, aceasta este un cerc complet, închis, frumos.





Mi se întâmplă, uneori, să mă îndoiesc de faptul că vârsta mea emoţională are nivelul pe care ar trebui să-l aibă, lucru ce mă umple, fără voie, de spaime şi de insecurităţi. Însă după ce am vizionat Saga Amurg: Luna nouă mi-a venit inima la loc: există un acord perfect între fiinţa mea în vârstă de 34 de ani şi esenţa mea matură şi selectivă, care nu a putut (şi mă ridic foarte rar de pe scaunul de cinematograf înainte de final) să vadă până la sfârşit această peliculă. Seria “Amurg” are o destinaţie clară în ceea ce priveşte publicul: adolescenţii şi tinerii. Ideile pe care le prelucrează sunt acelea specifice unei anumite vârste a fiinţei noastre, aceea când trăieşte în fantezie, caută pericolul şi îl savurează, crede în miracole şi în iubiri interzise, dar şi în atotputernicia lor. Lucruri ce nu-mi sunt deloc (dar absolut deloc) străine, însă perspectiva mea asupra lor nu coincide cu cea din film. Pasiunea pentru personaje din zona pe care adulţii o numesc “dark”, pentru creaturi fantastice, dar şi gustul pericolului sunt pe deplin satisfăcute aici, iar incompatibilităţile şi interdicţiile sunt rezolvate prin dispariţia oricărei urme de obedienţă. Nu e nicio îndoială că destinul îi favorizează pe cei curajoşi, iar iubirea învinge totul. Chiar şi barierele dintre forme diferite de existenţă: iubirile între oameni şi vârcolaci, sau între oameni şi vampiri sunt sarea şi piperul imaginaţiei adolescenţilor din zilele noastre.





Şi închei cu - de departe - favoritul meu în această serie, Old Dogs, una dintre cele mai reuşite comedii pe care le-am văzut în ultima vreme, cu o distribuţie de excepţie. O să trec elegant pentru miza tipic americană a filmului şi peste finalul previzibil al unei comedii romantice; e ca la oamenii pe care îi iubiţi – dacă luaţi defectele lor ca fiind imposibil de eliminat, vă puteţi bucura din plin de ei. În acelaşi fel, Disney mizează totul pe farmecul actorilor, pe acţiunea alertă şi pe dialogul spumos, iar rezultatul este o peliculă pentru „audienţă generală” pe care o recomand călduros, dacă vreţi să vă bine dispuneţi şi să vă încărcaţi bateriile. Dacă asociaţi sărbătorile de sfârşit de an cu romantismul vesel, aveţi de-a face cu un festin, iar dacă aveţi păreri bune despre Robin William şi John Travolta, prestaţia lor n-o să vă dezamăgească. Pe mine m-a surprins asocierea celor doi (nu-mi dau seama dacă i-am mai văzut împreună), dar trebuie să recunosc faptul că efectul este unul excelent. Ne-am tăvălit de râs în sală – eu şi câteva zeci de oameni, şi am hohotit aproape tot timpul filmului, în aşa fel încât la final aveam încremenit pe faţă un râs asemănător cu efectul secundar al pastilelor din film. Cei care-l vor viziona, vor înţelege.

Monday, December 21, 2009

Bradul Ei (2 în 1: ecologic şi de criză)



De când se ştie Ea, în casele în care a locuit, a existat un brad de Crăciun. Din cel natural, fără excepţie. Ea e dintre aceia pentru care mirosul de brad în casă în preajma sărbătorilor era vital. Până acum.

Întrucât de anul acesta este locuitor al frumosului Hopenhagen, a hotărât să închidă (pentru prima dată) în viaţa ei, frumoasa tradiţie a pomului de brad - e vorba despre cel natural şi tăiat, desigur. Căci nu se vede renunţând cu totul şi cu totul la o sărbătoare care îi luminează sufletul. :)

Prima dată s-a gândit să rezolve problema cu ajutorul Copacului de hârtie, dar costurile pe care le implica operaţiunea depăşesc bugetul pe care anul acesta şi-l poate permite. Pentru cei care nu ştiu încă, bugetarii au dus-o foarte greu la sfârşitul acesta de an, iar previziunile pentru următorul sunt şi mai sumbre: se pare că vor sta acasă câte 10 zile în fiecare lună... Sigur, zvonuri. Problema e că până acum s-au cam adeverit, aşa că Ea nu mai are vreme să asculte gogoşile marelui conducător ori ale şi-mai-marelui prim-ministru (felicitări celor suficient de naivi ca să-i fi crezut). Deci, foarte simplu, Ea s-a apucat de făcut economii :)

Şi după ce a rezolvat cu toate cheltuielile, cu toate ratele şi asigurările, a venit rândul bradului. Pentru care bugetul a fost zero, dar veselia se apropie de [+infinit], ca-ntotdeauna. Trebuia găsită o soluţie, în acelaşi timp ecologică şi de criză; în plus creativitatea e la mare cinste, pentru că plictiseala aceluiaşi brad artificial în fiecare an este complet inacceptabilă. Şi vedeţi în fotografie ce-a ieşit!

Pentru lămuriri, iată procesul tehnologic: se ia una bucată suport înalt de flori, se înveleşte cu eşarfe verzi (frumoase, turceşti), de care se agaţă (cu mare atenţie) beculeţe colorate, globuri, moşi, îngeraşi, clopoţei etc. Se garniseşte totul cu beteală, se adaugă arome de scorţişoară şi vin fiert (marca AirWick), miros de brad veritabil de la o cununiţă adevărată, şi noroc de la o crenguţă de vâsc ce nu trebuie să lipsească din casă. Se ţine totul montat cu grijă până la Bobotează!

Sărbători fericite!

Cleopatra Stratan - "A venit, a venit iarna"

Nu's deloc fan al Cleopatrei Stratan, dar colindiţa asta îmi place grozav, şi n-am prea găsit-o în alte interpretări.
:)



Sunday, December 20, 2009

Bugatti Veyron vs Euro Fighter Typhoon

Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am văzut vreodată. S-a întâmplat prin 2007, dar uitasem... până am văzut aseară un rerun.






Găsiţi aici povestea. Ah, şi numele eroului este Jim Walls.
:)

Saturday, December 19, 2009

Angels We Have Heard On High

Una dintre favoritele mele (când vine vorba despre melodii de Crăciun în engleză).




Sau, dacă preferaţi, varianta corală.

Thursday, December 17, 2009

Feliz Navidad!

:)

"Mă văd nevoită" (ca să parafrazez un contemporan celebru) să încep cu un zâmbet postul de astăzi. Pentru simplul motiv că mai sunt 7 zile până la Crăciun. Încep seria muzichiilor de sezon, cu o melodie care mă bântuie în ultima vreme.





Mulţumiri MagicFM care a devenit încă de pe 1 Decembrie radioul lui Moş Crăciun, devenind unicul post pe care îl audiez în maşineta care se blochează des în trafic. Să mai uităm de rele :)

Wednesday, December 16, 2009

Banc post-electoral (via email)

Băsescu, Antonescu şi Geoană naufragiază pe o insulă pustie. Ajunşi pe plajă, Crin se erijează în conducător al grupului şi le propune să o ia fiecare în altă direcţie, să-şi crească şansele de a găsi resurse pentru supravieţuire.
Zis şi făcut, se despart. Crin merge ce merge prin pădure, caută, ciuleşte urechile, dar degeaba! Nici urmă de ceva comestibil... Într-un final, ajunge într-un luminiş în care Băsescu tocmai îşi făcea un grătar! Fericit, se duce la el şi îl îmbrăţişează!
- Bravo, Băsescule! Măi Traiane, eu întotdeauna te-am admirat. Ştii să te descurci în orice situaţie, se vede că ai fost marinar... ce mai, eşti tare! Auzi, între noi fie vorba, mie Geoană ăsta nu mi-a plăcut niciodată!
La care Băsescu răspunde sec:
- Nu-ţi place, nu mănânci!

Wednesday, December 9, 2009

Exit poll

Se poate concepe gândul că dacă nu existau exit poll-urile n-am fi ştiut niciodată adevărul?

Monday, December 7, 2009

Democracy

A good democracy needs Woodward and Bernstein.

Culmea votului românesc

Să votezi un preşedinte care ascultă telefoane azi, de frica unui partid care asculta telefoane acum 20 de ani.

Paritate

Războaiele electorale strânse demonstrează că nici unii, nici alţii nu controlează totul în ţara asta. Deocamdată.

Sunday, December 6, 2009

Cavalerism

Bine, dle Băsescu, mai aşteptăm până mâine, să vedem cum aţi câştigat. :) Cavalerismul ne obligă, iar dvs. sunteţi un model.

Presidency

I can hardly find a more inappropriate moment to say “May the best man win!” :))

Saturday, December 5, 2009

Candidatură

Astă-noapte am visat că eram contracandidata Elenei Băsescu la preşedinţia României.
Aflu mâine cum s-a terminat visul.
:)

Mâine votez încă o schimbare

Am tot citit în zilele astea de campanie multe feluri de articole legate de susţinerea dlui Băsescu. Nu sunt de acord cu ele :) , dar n-am nimic împotriva lor; fiecare cum îl taie capul. Mi se pare doar interesant să analizez şi alte puncte de vedere. Cele ce-mi repugnă în toată povestea asta "electorală" sunt tocmai mizeriile pe care oamenii, de altfel de bună credinţă, şi le aruncă în faţă unul altuia, de parcă merită vreun "catindat" ori celălalt să mă iau eu de piept cu orişicine de pe lumea asta. Să fim serioşi!... Din tot ce-am citit însă, două lucruri mi-au atras în mod deosebit atenţia şi m-au făcut să mă gândesc.

Unul dintre ele e despre cum ar trebui, ca oameni omeneşti ce suntem, să dovedim compasiune şi cavalerism faţă de un semen al nostru, amărât, pe care îl lovesc toţi duşmanii din toate părţile, despre cum toată cumsecădenia din noi ar trebui să iasă la suprafaţă şi să sărim cu mic cu mare în apărarea celui prăbuşit la pământ...

Aici n-am multe de adăugat: fiecare cu puseurile lui de creştinism, după suflet. Eu însă mă disociez, în acest caz, de orice morală - creştină sau de alt soi. Şi nu pentru că m-ar fi drogat vehemenţa hienelor care-l atacă pe Domnia-Sa (sic!). Ci pentru că, deşi nu sunt o cinică din fire, doar două concluzii s-au decantat în urma considerării ideilor acestora binevoitoare. Prima este minunat exprimată în dictonul latinesc Sic transit gloria mundi! Cea de-a doua, infinit mai dură, a venit sub forma replicii din filmul lui Caranfil: "Vă e milă? V-am luat banii!" :)) Culmea este că atunci când am văzut filmul m-a şocat brutalitatea ei şi nu am putut s-o accept ca fiind esenţialmente credibilă. Dar azi mi se pare că se potriveşte... Se poate să mă înşel.

Un alt curent de opinie merge pe poveştile despre cum am dus-o mult mai bine în timpul lui Băsescu şi cam cu câte (intended!) televizoare, electrocasnice şi maşini cu roţi a sporit averea familiei.

Păi şi eu am realizat o groază de lucruri în perioada asta! Că doar n-am fost moartă! Nici eu şi nici ai mei. Iar datorită muncii noastre cinstite avem toţi maşini şi proprietăţi imobiliare (eu am chiar două). Am crescut în 5 ani, mi-am schimbat mentalitatea, am muncit ca un câine. Chiar trebuie să-i mulţumesc partidului pentru asta? Nu. Pentru asta îmi aleg "prezidentele" o dată la câţiva ani! Asigurarea unui trai decent pentru mine nu este un merit al său, ci o datorie.

Şi peste toate, depinde la cine te raportezi, până la urmă. Sunt oameni care în aceeaşi perioadă de timp au ajuns în pragul dezastrului, şi pentru care prăpădul este - prin comparaţie - cu atât mai mare, cu cât o duc eu mai bine. Nu cred că cei care s-au descurcat mai bine financiar au dreptul să decidă numele preşedintelui după numărul de maşini din propria curte. Paradoxal, ştiu. :)

Bunăstarea unei ţări se decide - cel puţin din punctul meu de vedere - în funcţie de starea drumurilor (Bucureştiul e un coşmar!) şi numărul autostrăzilor (derâderea de pasaj de la Băneasa şi cei 42 de km "di la" Turda la Gilău s-or potrivi cu victoria socialismului, mai curând). De curăţenia din oraşe - nu c-aş avea pretenţia să-mi ridice preşedintele gunoiul, că nu-i intră-n atribuţii, dar (mă scuzaţi) "peştele de la cap se-mpute" zice-o vorbă mai bătrână ca vremea. De situaţia spitalelor (!!!) şi a învăţământului (!!!). Şi - fără discuţie - de nivelul de corupţie şi eficacitatea sistemului Justiţiei, ori a sistemului de asistenţă socială (care sunt într-o teribilă degringoladă). Şi nu în ultimul rând - de fapt în primul rând, dacă stau să mă gândesc - bunăstarea unei naţii se decide după încrederea pe care omul de rând o are în sistemul conform căruia este guvernat. Poate or fi alţii mai documentaţi, mai citiţi şi mai informaţi ca mine, dar eu nu văd niciun plus la nici măcar una din astea.

Cineva vorbea zilele trecute de IQ politic - cel care ar trebui, desigur, să-mi determine mie gestul şi convingerea de a-l vota pe reprezentantul PD-L la preşedinţie. Nu mai am IQ de rezervă. L-am terminat după două runde (în 2004 şi în 2007) când am crezut că agresivitatea şi grobianismul dlui Băsescu vor face ordine în ţara asta. Şi nu l-am votat ca să-l apăr de ţânţari. Trebuia să-şi facă treaba. Poate nu a fost vina lui, poate nu a putut ori nu a fost lăsat. Nu ştiu ce-ar fi trebuit să facă. Nu mă priveşte şi nu e treaba mea să-i găsesc soluţii. Scuze - cu atât mai puţin.

Şi că veni vorba de scuze, ce să-i mai găsesc şi eu? :)) Că face treabă destul de bună şi singur! M-a omorât cu scuzele de tot felul. Poate că ar trebui să fim mai puţin darnici cu acceptarea scuzelor din partea oamenilor politici. Există ceea ce se numeşte răspundere. Şi toate recunoaşterile de culpe şi regretele din lumea asta nu au nimic de-a face cu asumarea acesteia. Ar trebui să ne taxăm oamenii politici pentru greşeli. Poate aşa vor mai elimina din ele.

Ştiţi ce? Luna asta am luat cu câteva milioane bune mai puţin decât de obicei; salariul meu a scăzut pentru prima oară de când sunt angajată. Statul şi-a permis să mă trimită acasă câteva zile şi să-mi oprească din salariu. Foarte bine - e criză. Nu-mi pare rău de asta. M-am organizat din timp şi mă voi descurca, aşa cum fac întotdeauna. De un singur lucru îmi pare rău: că nu trăiesc într-un stat în care să am încredere că cei care mă conduc vor face ce trebuie cu banii ăştia şi nu îşi bat joc de munca mea. N-o am. Şi pentru asta consider că am dreptul să-mi trag la răspundere preşedintele. De tot cavalerismul şi de toată loialitatea de care sunt capabilă, şeful statului s-a bucurat, deja, în primul său mandat. Acum 5 ani şi timp de 5 ani.

Poate nu va fi mai bine cum aleg eu. De fapt sunt absolut sigură că va fi foarte greu de-acum înainte indiferent ce va ieşi din urnă. Dar pe dl Băsescu l-am văzut la lucru. Şi sincer, nu cred că am motive să-l mai votez încă o dată. Pentru simplul fapt că azi, în anul de graţie 2009, eu încă nu am încredere în statul în care trăiesc.

Tuesday, December 1, 2009

Ţara

Îmi iubesc ţara, în ciuda comuniştilor. Ei au crezut că mă pot obliga la asta.

România mea :)


Azi e ziua Ţării mele. Şi am realizat că a trecut... toată viaţa mea... de când n-am avut curajul să spun gândul ăsta cu voce tare. Iar de vreo 20 de ani, am citit şi am auzit lucruri oribile despre ea, căci mulţi o hulesc şi o înjură, o judecă şi o condamnă... aş putea să vă dau exemple, dar azi n-am chef şi voinţă de mizerii. Azi e ziua Ei.

Iar când am hotărât să scriu despre asta m-am trezit într-un vid al vorbelor, incapabile să se înlănţuie şi să scoată la suprafaţă sentimente care există acolo, bine ascunse, temătoare de lumina zilei şi oripilate încă de sforăitoarele urări care s-au auzit an de an înainte de '89, când patriotismul era doar paradă. Apoi, dimpotrivă, patriotismul a devenit ruşine, ca şi cum să-ţi iubeşti ţara şi s-o vorbeşti de bine n-ar fi cool, n-ar fi tredy, iar omul care îşi iubeşte ţara ar fi un idiot incapabil să realizeze şi să înţeleagă valorile noilor timpuri.

Citesc stupide posturi pe diverse bloguri scrise de oameni care se consideră deştepţi - şi poate sunt, nu's eu autoritatea care să le conteste nivelul de performanţă... pline de ură şi de invective şi de frustrări tâmpite, reale sau de ochii lumii, lume care trebuie să rămână mută de încântare şi să cadă pe spate cu admiraţia lui "iote, mă, ce tare-i ăsta!"... Atâta suntem de iuţi la a preţui înjurătura...

Ceea ce mă umple însă de uimire este iluzoriul bătăliei cu un Principiu! Ţara e un Principiu. E o Valoare absolută. Nu e un om pe care să-l pui la pământ, să-l scuipi şi să-l umpli cu noroi. Nu-ţi va răspunde niciodată înapoi şi, mai mult decât atât, este ce faci tu din Ea! Este alcătuită din toţi cei care fac parte din Ea, care fură, care distrug şi care corup, dar e alcătuită - mai mult, mai important şi mai ales - din mine! Crede cineva că e zadarnic s-o iubeşti? De ce? Care dintre noi a iubit numai oameni care merită a fi iubiţi? De ce este pământul pe care te-ai născut mai prejos decât femeile care nu-ţi răspund la sentimente sau bărbaţii pe care îi vrei, deşi te calcă în picioare? Sau poate tocmai din sentimente lezate şi frustrări vin înjurăturile?

În fine, nu mi-am propus aici să rezolv marea dilemă a iubirii sau ne-iubirii de ţară. Vreau doar să-i spun "La mulţi ani!" Pentru că din punctul meu de vedere, pueril şi uncool, merită :)
Găsiţi AICI ce-a ieşit.

Şi începând de azi, blogul meu deschide un nou tag. I-am spus "gând", iar criteriul fundamental al compoziţiei este concizia. Primul sună aşa:
Îmi iubesc ţara. Împotriva celor care o detestă.

Labels

advertising (16) Asia (2) Atena (1) Austria (7) avioane (8) balet (1) banc (6) BlueMoon (39) Bucureşti (32) Bumblebee (8) călătorii (26) cartea-de-pe-luna (14) Cehia (3) Christmas (34) circ (4) Citatepedia (2) concert (33) concurs (4) Constanța (1) contra-curentului (71) Corfu (2) Creta (2) dans (11) de-altii (16) dieta (1) dinozauri (1) dinVis (9) doctorat (42) documentar (19) dragoste (6) drinks (4) etnii (13) Europa (18) Facebook (17) filme (39) flori (6) flybaboo-paravion (3) Franţa (1) friends (29) funninesses (37) gând (55) Germania (1) Google (14) Grecia (10) home (6) iarna (30) inceputuri (35) Irlanda (3) Israel (1) Istanbul (4) Italia (8) julls' kitchen (14) keywords (20) leapsa (2) lecturi (49) Londra (1) lookback (39) masini (10) meeting-people (7) MirceaBadea (7) moft (10) Monaco (1) music (121) Netherlands (1) NewYear (14) Nisa (1) Palestina (1) perfume (3) photos (90) pictura (3) politics (35) Polonia (1) Portugalia (2) primavara (29) Romania (74) Rusia (1) Salonic (1) Santorini (3) sea (3) She (124) SMURD (2) Spania (2) sport (3) StarStuff (8) SUA (1) super-stitii (6) teaching (54) teatru (14) thankyou (47) Thassos (2) toamna (14) Turcia (4) Twitter (2) Ungaria (2) vara (10) verba (3) worldwelivein (48) Ziua Nationala (6)
There was an error in this gadget